|
DESPRE PRIMA ATESTARE A DENUMIRII BANATVS TIMISVARIENSIS (1685)
de Sorin FORŢIU
Conferinţa publicã "Despre prima atestare a denumirii Banat (1685) - însemnãtatea în istoriografie", susţinutã pe data de 21.02.2007 în sala festivã a Casei "Adam Müller Guttenbrunn" la invitaţia Universitãţii Populare a Forumului Democrat al Germanilor din Timişoara, a fost reflectatã astfel în mass-media:
• Agenda (sãptãmânal), an XVIII, nr. 7 (889) din 17.02.2007, pagina 12:
O nouã datã de botez pentru Banat
Prima atestare documentarã
Jurnalistul Sorin Forţiu va susţine miercuri, 21 februarie, de la ora 15, în sala festivã a Casei "Adam Müller Guttenbrunn" (str. Gh. Lazãr nr. 10, Timişoara) ca invitat al Universitãţii Populare a Forumului German conferinţa "Despre prima atestare a denumirii Banat (1685) - însemnãtatea în istoriografie". Manifestarea se va desfãşura în limba românã, iar accesul publicului este liber. "În istoriografia bãnãţeanã s-a încetãţenit opinia cã denumirea de Banat de Timişoara a apãrut doar în 1698-1699 fiind legatã direct de actele tratatului de la Karlowitz. (...) Dar o sursã importantã de informaţie oferitã de cartografia sfârşitului de secol XVII nu a fost valorificatã pânã acum pentru a clarifica contextul în care a fost folositã pentru prima datã denumirea de Banat. (...) Prima atestare, în 1685, a denumirii Banatvs Timisvariensis / Banat de Timişoara se aflã pe o hartã care se aflã azi depozitatã la Generallandesarchiv din Karlsruhe, Germania, unde existã un fond arhivistic impresionant reprezentat de hãrţi şi planuri desenate manual, referitoare la istoria rãzboaielor europene din secolele XVI-XIX. Aceastã colecţie a fost constituitã pe scheletul moştenirii lãsate de conţii Baden-Baden şi Baden-Durlach şi este încã necunoscutã de istoriografia românã, chiar dacã peste 400 de hãrţi se referã direct la spaţiul central şi SE european din care face parte şi România. în cadrul conferinţei voi prezenta în detaliu aceastã hartã care conţine prima atestare a denumirii Banat", a precizat ziaristul.
Simona Popovici
∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼
• România liberã (cotidian), nr. 5159 din 22.02.2007, ediţia Transilvania-Banat, pagina IV:
Paternitatea (sic!) Banatului, revendicatã (sic!) la Karlsruhe
O hartã medievalã modificã istoria provinciei
Un cercetãtor timişorean a descoperit, în Arhivele generale din oraşul german Karlsruhe, o hartã care dã peste cap toate studiile istorice cu privire la atestarea Banatului. Potrivit acestui document-unicat, care nu se regãseşte în copii în nici o bibliotecã din România, prima atestare documentarã a regiunii Banat a fost în anul 1685, şi nu în 1698-1699, aşa cum apare în toate documentele privind anul de naştere al regiunii.
Documentul descoperit la Karlsruhe de cãtre cercetãtorul timişorean Sorin Forţiu, şi care aratã cã Banatul s-a "nãscut" cu 15 ani mai devreme decât o aratã izvoarele istorice cunoscute pânã acum, este, de fapt, o hartã militarã. Aceasta s-a aflat în posesia casei nobiliare germane Baden-Baden şi a fost folositã în timpul Marelui Rãzboi împotriva Otomanilor, derulat între anii 1683-1699.
Documentul descrie (sic!) pentru prima datã (sic!), cu amãnunte (sic!) esenţiale (sic!), regiunea mãrginitã de râul Mureş, la nord, de râul Tisa, la vest, de Dunãre, la sud şi de Munţii Carpaţi, la est. Harta care atestã pentru prima datã documentar regiunea Banat, despre care cercetãtorul Sorin Forţiu considerã cã ar trebui sã se numeascã Carta Trans-Tisiensis (harta regiunii dincolo de Tisa), are însã dezavantajul cã nu acoperã întreaga realitate geograficã, deoarece pe ea nu apar regiunile corespunzãtoare porţiunilor de la izvoarele râului Tisa şi pânã la localitatea Tiszafüred (Ungaria), precum şi cea de la Szeged (Ungaria) pânã la vãrsarea râului Tisa în Dunãre, în dreptul localitãţii Slankamen (Republica Serbia).
În urma studiilor efectuate la Karlsruhe, Sorin Forţiu opineazã cã harta a fost executatã în toamna anului 1685, când armatele imperiale au luat primul contact cu cetatea Oradea, aflatã în stãpânirea otomanã. Aceasta a fost trimisã apoi Consiliului de Rãzboi, pentru a familiariza forul de coordonare al efortului de rãzboi împotriva turcilor cu un nou teatru de operaţiuni.
Realitatea istoricã aratã cã, în primãvara anului urmãtor (1686), în zona cetãţii Oradea au fost declanşate primele operaţiuni de rãzboi. Harta a rãmas, astfel, în posesia lui Hermann von Baden-Baden, care era chiar preşedintele Consiliului de Rãzboi.
Cine este, totuşi, naşul Banatului?
Dacã harta poate fi consideratã drept prima dovadã a existenţei unei regiuni care purta denumirea Banat, în schimb, deocamdatã, nu se poate preciza cu exactitate cine este autorul acesteia şi, drept urmare, "pãrintele spiritual" al acestei zone. Unii istorici, cum ar fi Alfons Schäfer, îl dau drept autor pe Johann Phillipp von Hannenstein, un inginer care a participat la rãzboiul cesaro-crãiesc.
Cu toate acestea, la data la care se crede cã a fost întocmitã harta (1687), von Hannenstein (care şi-a semnat alte lucrãri şi cu numele de Hanstein) pãrãsise de doi ani frontul otoman, fiind detaşat în Silezia. Un studiu comparativ al unor lucrãri semnate von Hannenstein şi a Cartei Trans-Tisiensis, efectuat de cercetãtorul Sorin Forţiu, aratã, însã, un stil de lucru total diferit, ceea ce l-a fãcut sã concluzioneze cã nu von Hannenstein este "naşul Banatului". În istoriografia bãnãţeanã s-a încetãţenit opinia cã denumirea Banatul de Timişoara, prin contracţie - Banatul de mai târziu -, a apãrut în 1698-1699, fiind legatã direct de actele tratatului de la Karlowitz (oraş situat în Serbia de astãzi), iar Luigi Ferdinando, contele Marsigli, ar fi "naşul" regiunii. Descoperirea hãrţii Trans-Tisiensis oferã o nouã pistã pentru cercetarea istoricã, dovedind cã regiunea Banat exista cu peste un deceniu înainte de tratatul din 1699.
Generallandesarchiv din Karlsruhe, unde se aflã şi Carta Trans-Tisiensis, deţine un impresionant fond arhivistic, reprezentat de hãrţi şi planuri desenate manual, referitoare la rãzboaiele europene desfãşurate între secolele XVI-XIX. în unele cazuri, cum este şi prima hartã a Banatului, este vorba despre cele mai vechi atestãri ale unor regiuni sau localitãţi, realizate de experţii imperiali în timpul Marelui Rãzboi împotriva Otomanilor.
Întreaga colecţie a fost constituitã pe scheletul moştenirii lãsate de conţii Baden-Baden şi Baden-Durlach. Materialul (sic!) cartografic, deosebit de valoros, deţine peste 400 de hãrţi ale spaţiului sud-est european.
Anton Borbely
P.S. Materialul din România liberã a fost preluat în aceeaşi zi şi de www.HotNews.ro.
∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼
• Agenda Zilei (cotidian), an XII, nr. 44 (3165), din 22.02.2007, pagina 16:
Cât de vechi (sic!) e Banatul?
Istoriografia bãnãţeanã se aflã în eroare atunci când susţine cã denumirea de Banat de Timişoara (din care, prin contracţie, a rezultat ulterior numele regiunii noastre) a apãrut doar în 1698-'99, în legãturã directã cu actele tratatului de pace de la Karlowitz, şi cã rolul de "naş" a aparţinut lui Luigi Ferdinando, conte Marsigli. La aceastã concluzie a ajuns jurnalistul timişorean Sorin Forţiu, care, în cadrul conferinţei "Prima atestare a denumirii Banat" susţinutã ieri în sala festivã a Casei "A. M. Guttenbrunn" la invitaţia Universitãţii Populare a Forumului German, a oferit contraargumente de ordin cartografic. Denumirea Banatus Timisvariensis (Banatul de Timişoara), afirmã jurnalistul, a fost folositã cu aproape 15 ani mai devreme (aşadar în 1685), fapt dovedit de o hartã depozitatã astãzi la Generallandesarchiv din Karlsruhe, Germania. "Aici, spune Sorin Forţiu, existã un fond arhivistic referitoare la istoria rãzboaielor europene din secolele XVI-XIX. Colecţie constituitã pe scheletul moştenirii lãsate de conţii Baden-Baden şi Baden-Durlach este încã necunoscutã de istoriografia românã, chiar dacã peste 400 de hãrţi se referã direct la spaţiul central şi sud-est european". Conferinţa a fost ilustratã prin proiecţia detaliatã a hãrţii în cauzã.
C. D. TOMOV
∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼
• TVR Timişoara, Ştiri, 23.02.2007:
De când (sic!) e Banatul ?
Istoriografia bãnãţeanã susţine cã denumirea de "Banat de Timişoara" a apãrut în anii 1698-1699. Jurnalistul Sorin Forţiu este de altã pãrere. El susţine cã denumirea de Banat a apãrut cu 15 ani mai devreme. În cadrul unei conferinţei organizate la Casa "Adam Muller Guttenbrunn", jurnalistul a venit cu contraargumente solide, de ordin cartografic. Este vorba despre o hartã care se afla în Germania (la Generallandesarchiv, Karlsruhe -n.m.). Conferinţa "Despre prima atestare a denumirii de Banat - însemnãtatea în istoriografie" a fost ilustratã prin proiecţia detaliatã a hãrţii în cauzã. Chiar dacã existã (la Generallandesarchiv, Karlsruhe, Germania -n.m.) peste 400 de hãrţi care se referã la spaţiul central şi sud-est european, ele sunt încã nerecunoscute de istoriografii români.
(n.m.: ştirea a fost postatã pe Web Site-ul TVR Timişoara http://www.tvr.ro/tvr-timisoara/stiri.php)
∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼
• Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, 15. Jahrgang / Nr. 3587, Freitag, 23. Februar 2007, seite 4 (Lokales):
Banatus Timisvariensis
Wann wurde die Bezeichnung "Banat" zum ersten Mal verwendet?
Temeswar - Dass die Bezeichnung "Banat" zum ersten Mal 1685 benutzt wurde, nahm sich der Temeswarer Journalist Sorin Forţiu vor, in seinem unlängst im AMG-Haus gehaltenen Vortrag in rumänischer Sprache zu beweisen. Diese Veranstaltung lief im Rahmen der Volksuniversität innerhalb des Demokratischen Forums der Deutschen in Temeswar / Timişoara (DFDT). Als einen etwas außergewöhnlichen Vortrag, da es sich um ein geschichtliches Thema handelte, bezeichnete ihn die Leiterin der Volksuniversität, Alexandrina Paul, in ihrer Einleitung. In der Vortragsreihe der Volksuniversität ginge es ublicherweise um kunstlerische oder geographische Themen.
In der Banater Geschichtsschreibung wird die Bezeichnung "Temeswarer Banat", woraus später auch der Name "Banat" entsteht, zum ersten Mal 1698-99 in den Unterlagen des Friedensvertrags von Karlowitz verwendet und die Patenschaft des Wortes wird dem Grafen Luigi Ferdinando Marsigli zugeschrieben. Laut Aussagen und den unternommenen Forschungen des Journalisten auch im Ausland (Deutschland, Ungarn u.a.) soll die Bezeichnung schon 15 Jahre früher, 1685, verwendet worden sein. Den Beweis dafür liefert - laut Aussagen von Sorin Forţiu - die militärische Kartographie gegen Ende des 17. Jahrhunderts und zwar eine Landkarte, die derzeit im Generallandesarchiv in Karlsruhe aufbewahrt wird.
Der Vortrag von Sorin Forţiu ist eine Kurzfassung der bereits Dezember 2006 in den "Analele Banatului", der Zeitschrift des Museums des Banats, erschienenen Studie, "Wann zum ersten Mal die Bezeichnung 'Banatus Timisvariensis' (1685) erwähnt wird". Mit diesem Thema beschäftigte sich der Journalist mit einigen Unterbrechungen seit 2003. Die Studie soll das erste Kapitel des vorläufig "Ban(i) & Banat. Istorie şi Etimologie" betitelten Buches sein. Der Autor wird hier unter anderem die Benennung "Banat" im Laufe der Geschichte verfolgen und die Etymologie dieser Bezeichnung behandeln. Weitere Informationen sind auf der Homepage www.banat.ro zu lesen.
∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼∼
Din câte ştiu, materiale de presã au mai fost prezentate şi de Televiziunea "Europa Nova" Timişoara, Radio 21, Radio Timişoara (emisiunea în limba germanã).
Le mulţumesc tuturor şi îmi cer scuze dacã am omis pe cineva.
CONTACT E-MAIL | ALTE COMENTARII
|